Strategie pentru relansarea baschetului românesc

 Strategie pentru relansarea baschetului românesc

“Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Edmund Burke

Este momentul sa facem ceva concret pentru schimbarea conditiilor jenante în care este tinut jucatorul autohton. Cazul Abu Teir este doar un simptom al sistemului gresit in care se zbate baschetul romanesc din anii 2000 incoace. Treptat, generatii intregi au fost asfixiate si obligate la retragerea prematura din baschet.

De aceea lucrurile trebuiesc schimbate de acum, începand de azi, nu din anul 2023 cum s-a propus deja de catre cei care incep sa devina constienti de dimensiunile dezastrului. De ce sa mai risipim ani buni? Ca sa distrugem destinul altor zeci de jucatori romani? Daca aveti o masea dureroasa sau apendicita, asteptati pana in sezonul 2023-2024 sa o tratati? Raul trebuie eradicat cat mai repede posibil. Daca incepem azi, in 2023 putem fi deja departe.

În cele ce urmeaza vin cu câteva soluţii punctuale pentru relansarea baschetului romanesc de la nivel juvenil pana la seniori.

Accentul pus pe dezvoltarea baschetului juvenil

1. FRB trebuie sa prevada obligativitatea ca toate echipele de seniori sa aiba un centru de juniori unde sa investeasca masiv si profesionist in tinere talente.
2. FRB trebuie sa îşi foloseasca relatiile internationale ca sa invite in Romania zeci de profesionisti ai baschetului din Serbia, Croatia, Grecia, Lituania, Spania etc. care sa ne ajute cu sfaturi practice cum sa crestem nivelul de pregatire al tinerilor. Sa vina cate 2-3 saptamani la diverse echipe din Romania in cadrul unor schimburi de experienta. Iar la randul lor, preparatorilor fizici români, nutritionistilor, psihologilor sportivi sa li se faciliteze de catre FRB posibilitatea de a merge la un mini-stagiu de pregatire la cluburi de succes din Europa. Asa vom putea importa ceea ce avem cu adevarat nevoie, nu jucatori straini, ci modele care ne pot ajuta sa progresam de la nivelul juvenil pana la seniori.
3. Canalul FRB tv sa inceapa sa transmita si meciuri de juniori. In multe alte tari se transmit toate meciurile de junior importante. Aici previn obiectia ca nu am avea audienta. Nu am avea probabil mare audienta azi, dar in anul 2040 am avea cu siguranta mult mai mare audienta decat daca acum nu facem nimic in acest sens. Ideea este sa punem bazele gustului publicului pentru acest sport frumos.
4. FRB sa ia legatura cu autoritatile locale din fiecare judet si sa realizeze proiecte de dezvoltare a baschetului local, impulsionand la construirea de sali, terenuri de baschet, baze sportive, semnarea de parteneriate viabile, organizarea de cat mai multe competitii pentru juniori si tineri, campionate scolare, liceale, universitare, workshopuri legate de dezvoltarea personala a jucatorului, de nutritie, pregatire fizica etc. Evident pentru acest lucru FRB trebuie sa angajeze cateva persoane care de dimineata si pana seara sa sune si sa trimita e-mailuri la sute de institutii partenere.
5. FRB sa sprijine si sa popularizeze toate taberele de pregatire organizate de antrenori privati, de academii etc.

Cum facem rost de bani?

Punerea accentului pe baschetul juvenil presupune un efort financiar atat din partea cluburilor cat si din partea FRB. Dar daca un club gaseste cei 10 000 de euro/luna pentru un American traseist prin Europa in cautare de statistici personale, nu poate investi 3000/luna in dezvoltarea tinerilor jucatori, strategie care va aduce rezultate imense pe termen lung?

Dar intotdeauna apar problema obtinerii sponsorizarilor. Contrar prejudecatilor, bani exista in societatea romaneasca si oameni dispusi sa investeasca in sport, insa nu vin ei sa bata la uşa FRB sau a cluburilor. Trebuie ca FRB si cluburile sa angajeze persoane care efectiv asta fac zilnic: rost de sponsorizari. Adica de dimineata pana seara contacteaza si merg la intalniri cu potentiali sponsori.

In Romania ne-am obisnuit sa aducem sponsori doar prin prietenii de moment si mai ales sa traim pe bani publici. Este o eroare mare a intregului sistem romanesc, nu doar pe plan baschetbalistic si nu are nicio sustenabilitate. Trebuie sa regandim tot marketingul si PR-ul pentru a-l adecva la contextul actual. Multe echipe au disparut de pe scena baschetului romanesc tocmai pentru ca se bazau doar pe prietenii si pe un sponsor contextual, politic sau economic. Tocmai pentru a preveni acest tip de prabusire inevitabila, e nevoie de o largire constanta a numarului de sponsori atat pentru proiectele gestionate de FRB, cat si pentru fiecare club in parte.

Legat de numarul de jucatori romani pe teren

Sunt pentru mentinerea regulii de U23, insa fara o complementaritate care sa aduca in teren si un jucator autohton de peste 23 de ani ea practic desfiinteaza incet-incet orice speranta de redresare. Ea ii falimenteaza inclusiv pe jucatorii U23 atunci cand acestia implinesc 23 de ani. Jucatori români buni ca Baciu joaca 7 minute pe meci, Titus Nicoara si Calota s-au refugiat in divizia B, la fel si alti zeci de jucatori care nu mai intra in categoria de U23. E vizibil de la o posta cum jucatorii utohtoni de peste 23 de ani au fost inlaturati sistematic din baschetul romanesc.

Propunerea mea pentru revigorarea statutului jucatorului autohton este:

1. a) in competitia interna (nu afecteaza numarul de straini cu care poti juca in cupele europene) sa se inscrie pe foaia de joc 7 jucatori care au facut junioratul in Romania.
2. b) din acesti 7 fosti junori romani – 2 sa fie pe teren tot meciul
3. c) in prima jumatate a meciului unul dintre ei sa fie U23, iar altul peste 23 de ani
4. d) dupa pauza mare se continua cu 2 romani in permanenta pe teren indiferent de varsta.

Cum sa obții cresterea jucatorului autohton când 6 romani stau pe banca și concurează practic pe un singur loc în teren? As vrea sa vad performanta individuala a celor 6 straini daca ei ar concura pe un singur loc pe teren, batandu-se intre ei pentru a intra alaturi de 4 romani.

O alta abordare stupida este ideea ca romanul trebuie sa merite sa intre pe teren. Daca cineva crede ca tanarul roman de 18 ani MERITA sa joace doar atunci cand el este mai bun decat Planinic, Kris Richards sau Randal Falker, atunci e clar ca nu mai intelegem baschetul. Cati dintre jucatorii emblematici din trecut ai Romaniei si Europei ar mai fi ajuns legende ale baschetului daca erau bagati la 17 ani pe teren cu 4 straini egoisti? Am mai fi avut un Alexe, Burlacu, Stanescu, Tenter, Lapuste, Carutasu, Helcioiu, Fometescu, Voinescu, Cristescu, Dumitrescu, Sebestyen, Pintea, Saftescu, Szijarto, Tudor, Trif si inca zeci de alti jucatori? Ei toti au progresat la varsta frageda pentru ca au prins zeci de minute pe meci fara presiunea de a fi scosi la prima greseala de pe teren.

Jucatorul român trebuie introdus pe teren ca PROTAGONIST

Echipe mari din Europa, gen Fenerbahce, Anadolu Efes si altele pot avea si 11 straini, dar numai in Euroliga. In campionatul national sunt obligate sa joace doar cu 5 straini tocmai ca sa fie o competitie:

1. nationala, unde jucatorii autohtoni sa prinda mult mai multe minute pe teren. Unele echipe din Turcia joaca chiar luni bune din sezon doar cu 3-4 straini, iar atunci autohtonii isi arata si mai mult valoarea.
2. echidistanta, oferind egalitatea de sanse pentru toate echipele. De aceea echipe mai marunte, cu bugete mici bat in campionat marile forte Fenerbahce, Anadolu Efes etc. Daca aceste echipe de Euroliga ar fi lasate sa joace si in competitia interna tot cu 11 straini, nicio alta echipa nu ar avea vreo sansa si ar fi un campionat deprimant si plictisitor. Deci sunt aduse toate echipele la un nivel comun, in care sa existe o competitie reala si corecta, caci asta si este spiritul sportului: fair-play!

Turcia a pus in aplicare acest sistem de 2 ani de zile, iar rezultatele sunt fascinante. Dupa reducerea numarului de straini de la 6 la 5 in competitia interna, au iesit la rampa in ultimul an si jumatate zeci de jucatori turci necunoscuti. De ce? Pentru ca acum ei au preluat rolul de protagonisti si se simt bine pe teren, vazand ca pot sa aiba un aport important la rezultatul final.

As putea da zeci de exemple de la echipe din Turcia, Rusia, Grecia, Lituania, Croatia, Cehia, Italia unde s-au obtinut rezultate incredibile inclusiv pe plan european in 1-2-3 straini pe echipa.

Importanta jucatorilor nascuti in tara respectiva a fost cruciala, iar cel mai recente cazuri au fost vizibile in toate cupele nationale din Europa. In Turcia, Darussafaka in doar 4 straini si cu o multime de turci decenti (nu de lotul national) dar pe care i-au tot crescut in ultimii 3-4 ani au reusit sa spulbere pe Anadolu Efes numarul 1 in Euroliga (evident si ei limitati la doar 5 straini in cupa, ca orice alta echipa). Atat in campionatul intern, cat si in cupa Turciei, Italiei, Greciei, Rusiei restul de jucatori straini care depasesc numarul permis de regulament stau in tribune si se uita la meciul coechipierilor. Daca jucatori mari de Euroliga fac asta (gen Jan Vesely, Luis Scola) de ce nu s-ar putea la fel si in campionatul nostru? Sunt strainii nostril mai pretiosi ca si strainii de la cluburi mari de Euroliga? Sau obedienta noastra oarba ca natie vesnic supusa este incomensurabila?

In continuare, in semifinalele cupei, Darussafaka cu aceeasi turci necunoscuti (dar care au marcat 56 de puncte din 84) au spulberat Galatasaray care avea straini mult mai buni, iar in finala au pierdut cu doar 3 pct contra fortei Fenerbahce! La fel in cupa Italiei, castigatoarea Umana Venezia a reusit sa reziste lui Armani Milano jucand zeci de minute cu italieni precum Cerella, Mazzola, De Nicolao, Tonut etc. Peste tot in Europa baschetul sustenabil este legat clar de cultivarea jucatorului AUTOHTON!

Dar nu poti sa fii protagonist atunci cand esti bagat 2-3 minute cu mana rece de pe banca si cu presiunea ca tu trebuie sa faci minuni pe teren ca sa mai ramai in continuare. Studiile de psihologie arata clar ca in aceste conditii inumane, tanarul indiferent de domeniul in care activeaza, are 0 sanse sa progreseze. In primul rand, va fi distrus mental de idea ca nu este relevant pentru echipa. In al doilea rand se va plafona treptat, ajungand la blazarea totala si devenind doar un numar în sistem.

Baschetul trebuie sa se bazeze pe comunitatea locala

As vrea sa mai demolez o prejudecata: aceea ca lumea nu ar mai veni la sala daca ar juca mai mult romanii. Si va dau exemplu, meciul de Cupa de la Cluj dintre Dinamo si Oradea unde din pacate am fost 500 de spectatori. Dar cine vine sa vada jucatori de care aproape nu a auzit (indiferent de valoarea lor reala) gen Cane, Milutinovic, Gugino, Reljic etc. Ma refer la marea masa de spectatori. Dar ia sa fi fost un meci cu jucatori romani ca pe vremuri si in lotul lui Dinamo sa se fi regasit Carutasu, Helcioiu, Fometescu (tatal), Toader, iar la Oradea, Toni Alexe, Szijarto, Apostol, Atilla Veres. Cu siguranta se umplea sala pana la refuz – venea lumea sa ii vada pe jucatorii mari de nationala a Romaniei. Exista o conexiune emotionala, o empatie intre public si jucatori. Vin in primul rand zeci de fosti colegi ai fiecarui jucator de la juniori, vecini, colegi de liceu, de facultate etc.. Cine vine sa vada 7-8 straini unul mai egoist sa isi faca statisticile personale ca altul? Sa crestem si sa introducem sute de jucatori romani si lumea va veni la sala pentru ca publicul se va simti reprezentat pe teren prin jucatorii localnici.

Evident ca echipa ideala este o imbinare armonioasa intre jucatoriii autohtoni si cei straini. Ideea nu este sa jucam doar cu romani, cum gresit au interpretat unii, ci sa ii promovam la maxim, nu la minim, pe jucatorii autohtoni. In acest moment toti jucatorii romani concureaza pe un singur loc disponibil, iar daca nu esti U23 cu atat mai rau pentru tine ca jucator.

Ideal ar fi sa avem mentalitatea antrenorilor adevarati din Europa care – atunci cand este posibil – il introduc pe autohtonul lor slab 25 de minute si pe strain 15 minute. In Romania in schimb indiferent de scor, echipele joaca 38 de minute cu acelasi nucleu de 7-8 jucatori. Castigi meciul detasat si te prind ultimele minute pe teren cu cel mai bun jucator U23 si cu inca 4 straini, in loc sa fi bagat 15-20 de minute exact jucatorii aceia care nu prea prind sa joace in derbiuri. Sa fie introdusi pe teren nu 1-2 minute pe final de meci, ci, repet, 15-20 de minute!

Prevenirea falimentului total

FRB trebuie sa ia masuri pentru cresterea numarului de jucatori romani pe teren din simplul motiv ca echipele din Romania au inceput in ultimii ani o competitie absurda si nesustenabila pentru a trisa si a aduce tot mai multi straini, eliminand romanii. E logic ca lasand totul la voia intamplarii, lucrurile vor escalada si mai mult, astfel incat actualul regulment cu 6 romani pe foaie poate deveni in curand, in practica, cu 12 straini pe foaie. Teoretic astazi acest regulament gresit intocmit nu impiedica nicio echipa sa isi aduca un U23 naturalizat si inca 11 straini (5 naturalizati). Sunt convins ca 90% din echipele din Romania ar face-o pentru gloria de 2-3 sezoane in loc sa aiba in vedere o strategie cu adevarat sustenabila.

Daca toate echipele ar juca in 5 straini in campionatul intern (si cu oricati straini in cupele europene) ar fi perfect pentru toata lumea pentru ca astfel nu ar fi dezavantajata nicio echipa si s-ar crea premisele unei dezvoltari reale a jucatorului autohton. In acest moment antrenorii romani, chiar daca sunt bine intentionati nu pot introduce pe teren mai mult timp autohtonii din moment ce la celelalte echipe acest lucru nu se face. Risti sa introduci tu 4 romani deodata, iar echipa adversa sa joace in 5 straini tot meciul. De aceea, cluburile trebuie obligate prin regulament si atunci vor introduce si unii si altii tot mai multi jucatori romani pe teren.

O alta prevedere pusa in practica cu succes de catre Federatia Italiana de Baschet este recompensarea in bani a tuturor echipelor care – dincolo de prevederile stricte ale regulmentului – acorda si mai multe minute jucatorilor autohtoni.

Un pas catre normalitate si decenţă

De fapt, toate aceste solutii nu reprezinta o cerere noua, venita de pe alta planeta, ci ele se si aplica de ani buni cu success de catre toate federatiile din Europa si de catre 95% dintre cluburi, indiferent de valoarea lor: ca vorbim de echipe slabe din campionate mediocre la fel ca Romania (Suedia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, etc.) sau de marile forte de Euroliga (CSKA, Anadolu Efes, Fenerbahce, Zalgiris, Olympiacos, Panathinaikos, Steaua Rosie Belgrad, Bayern, Alba Berlin etc.). Toate au creat in mod obligatoriu si reglementat de federatie un spatiu in competitia interna pentru o prezenta cat mai masiva a jucatorului autohton!

Ca sa dau un ultim exemplu. La Panathinaikos (ca si la toate echipele grecesti, de altfel) sunt introdusi adesea pe teren in Euroliga 4 titulari greci. Dar grecii au nivel baschetbalistic, vor spune multi. E adevarat, insa cazul concret al lui Georgios Papagiannis de 20 de ani si 2,20 m este relevant din alt punct de vedere. A fost introdus de catre Panathinaikos meci de meci titular chiar si atunci cand juca efectiv dezastruos, terminand meciul cu eficienta negativa. In 20 de minute petrecute pe parchet, Papagiannis tragea echipa in jos, iar americani din NBA frecau banca lui Panathinaikos. Insa dupa 60 de meciuri in care i s-a dat credit indiferent de jocul prestat, Papagiannis este mult mai bun si deja poate ajuta echipa in meciurile importante. Cazul sau este doar un exemplu din miile de jucatori care au progresat pentru ca au intrat sute de minute si atunci cand NU MERITAU!

Domnilor, solutii sunt, doar vointa sa fie. Nu conteaza cat de repede mergem, ci in ce directie. Va doresc succes si va sprijin (gratuit) in orice initiative benefice ati avea pentru jucatorul autohton!

Graţian Cormoş, 20 februarie 2020